Ai sa-mi spui ca valoarea omului nu sta in greutatea buzunarelor sale, ca sufletul este cel evaluat atunci cand vine vorba de apreciere. Si am sa te contrazic. Defapt nu am sa o fac eu ci faptele multora din jurul tau.
Ne lasam pacaliti de masti imbibate in sclipici crezand ca sufletele sunt cele care stralucesc. Privim in iluzoriu spre cei din jurul nostru asteptand sa reactioneze altfel decat o faceau pana acum. Iti izbesti speranta de pereti ancorati in minciuni si ramai dezamagit de excesul de fals ce te inconjoara. Si asta pentru ca ai crezut orbeste ca omul reflecta din interior spre exterior. La acest capitol, orbii au de castigat, ei nu se lasa inselati de zambete false si masti bine sculptate. Ei o sa-ti priveasca sufletul cum zambeste si o sa asculte in tacere izvorul ce curge din inima ta stiind sa aprecieze un susur de apa curata ce curge dintr-un suflet cu adevarat valoros. Poate o sa orbim si noi intr-o zi in fata iluzilor si vom invata sa privim dincolo de cortina, astfel vom vedea adevaratul spectacol ce se da in interiorul artistului.