Ferice de...

"Ferice de cei ce luptă deși au cunoscut și căderea.  

 Ferice de cei ce își păstrează inima curată deși trăiesc între tâlhari. 

 Ferice de cei ce zâmbesc deși viața lor nu e tocmai un zâmbet. 

 Ferice de cei ce construiesc într-o lume care se dărâmă.  

 Ferice de cei ce au puterea să mângâie deși ei sunt cei ce au nevoie de mangairere.  

 Ferice de cei ce nu doresc să fie stăpânitori deși au cunoscut și puterea. 

 Ferice de cei ce nu sunt robi ai patimilor într-o lume îngenuncheată de păcate. 

 Ferice de cei ce nu sunt robi ai banului deși i-au cunoscut puterea.  

 Ferice de cei ce sunt cinstiți într-o lume plină de înșelăciuni.  

 Ferice de cei ce iubesc adevărul într-o lume a minciunii. 

 Ferice de cei ce au arma răzbunării și nu o folosesc. 

 Ferice de cei ce au prilejul să păcătuiască și nu vor.  

 Ferice de cei ce luptă pentru Împărăția Cerului deși nu o văd. 

 Ferice de cei ce cred într-o lume care nu mai crede.  

 Ferice de cei ce urcă muntele deși nu îi zăresc vârful. 

 Ferice de cei ce străbat cărarea deși e plină de spini. 

 Ferice de cei ce știu să supraviețuiască într-o lume ce decade." 

Răscumpărat

          "Odată, un băieţel a construit o bărcuţă, a vopsit-o şi a aranjat-o frumos. Insă, după aceea, cineva i-a furat-o şi băieţelul s-a întristat. Intr-o zi, când trecea pe lângă un magazin de amanet, şi-a văzut bărcuţa în vitrină. 

Fericit, s-a dus la vânzător şi i-a zis:

- Bărcuţa aceasta este a mea!

- Ba nu, este a mea, pentru că eu am cumpărat-o, a spus vânzătorul.

- Da, dar eu am făcut-o, deci este a mea!

- Bine, dacă îmi dai doi dolari, este a ta.

Băiatul s-a gândit că doi dolari era foarte mult, fiindcă el nu avea nici măcar un bănuţ. Până la urmă, s-a hotărât să o cumpere. A tuns iarba din curte, a ajutat la treburile casei şi, după câtva timp, a adunat banii necesari.

Atunci a alergat într-un suflet la magazin şi a spus: – Daţi-mi barca!

A plătit şi, când a primit barca, a luat-o în braţe cu drag şi a sărutat-o, zicând:

- Draga mea bărcuţă, te iubesc. Eşti a mea! Eşti de două ori a mea! Eu te-am făcut si tot eu te-am cumpărat!

La fel este şi cu noi. Într-un anumit sens, şi noi suntem de două ori ai Domnului. El ne-a creat, dar apoi am ajuns în magazinul de amanet al lui Satana. După aceea, Isus a venit şi ne-a cumpărat cu un preţ exorbitant nu cu argint sau cu aur, ci cu sângele Său. Noi suntem ai Domnului prin creare şi prin răscumpărare.”

Câți ani ai?

Depinde...  

Am 5 ani când primesc o veste bună și sar în sus de bucurie. Am 10 ani când nu îmi fac gânduri nici probleme pe ziua de mâine. Am 15 ani când îmi controlez telefonul cu speranța că cineva m-a căutat sau când merg undeva fără a le spune părinților. Am 18 ani când fac câte ceva pentru că simt libertatea de a o putea face. Am 20 ani când mă simt pierdut și mi se pare că am văzut de toate la viața mea. Am 40 de ani când sunt convins că le pot face pe toate de unul singur. Am 70 de ani când mă simt singur și aș dori ca toți să-mi fie alături.  Am 80 de ani când ceilalți îmi povestesc o întâmplare din viața mea și îmi dau seama că eu nu mi-o amintesc. Am 100 de ani atunci când ating un obiectiv care mi se părea imposibil. Sunt deja mort de fiecare dată când cineva pleacă din viața mea..