Oricum

"Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
 Iartă-i, oricum!
 Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
 Fii bun, oricum!
 Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
 Caută succesul, oricum!
 Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
 Fii cinstit şi sincer, oricum!
 Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
 Construieşte, oricum!
 Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
 Fii fericit, oricum!
 Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
 Fă bine, oricum!
 Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
 Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!
 La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum."
                                                                                             Maica Tereza

Rolul femeii in societate:

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani.... Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa, un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blogul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.
Femeia motorul societatii!

  Un tânăr intelept se plimba odată alături de un intelept mai în vârsta printr-o gradină cu trandafiri, mărturisindu-i acestuia din urma ca nu prea ştie care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el să facă în viaţă. Inteleptul cu experienţă s-a îndreptat spre un tufiş de trandafiri, a rupt un boboc şi i l-a dat tânărului, rugându-l să-l desfacă, fără a rupe însă nici o petală! Neîntelegând ce legatură poate să existe între un boboc de trandafir şi voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tânarul l-a privit întrebător, dar din respect faţă de batran, a încercat să desfacă bobocul. Zădarnică şi tristă încercare! Foarte curând si-a dat seama că nu are cum să “înflorească” trandafirul fără a-i distruge petalele catifelate. Batranul intelept i-a spus atunci cu blândeţe în glas: “Daca nici măcar un boboc de trandafir nu putem desface cu mâinile noastre fără a-i nimici frumuseţea, cum ne putem închipui că am avea înţelepciunea de a ne înţelege de la bun început întreaga viaţă? Dumnezeu a creat floarea şi tot El o face sa înflorească. În mâinile mele trandafirul moare. Mă voi încrede, aşadar, în călăuzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din călătoria pribegiei mele pe acest pământ. Singur Tatăl ceresc ştie şi cunoaşte calea ce-mi sta înainte. Mă voi încrede în El, în înţelepciunea Lui de a depăna momentele din viaţa mea, unul câte unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una câte una.”