Îți mulțumesc

De 8 martie, un copil vine acasă de la școală și ca în fiecare zi, mama îl întreabă cum a fost, dacă a luat vreo notă și dacă a fost cuminte. Micuțul școlărel scoate din buzunarul mic al ghiozdanului o foaie cu multe flori colorate și cu un scris stângaci "La mulți ani mămico!" I-o dă mamei în timp ce-i spune "aceasta e felicitarea ta de ziua mamei. "; după care pleacă cu pași mici și grăbiți în camera lui.
                          " Dragă mami, doamna învățătoare a spus să îți mulțumesc pentru toate lucrurile care sunt datorită ție. Eu vreau să îți mulțumesc pentru toate lucrurile care nu sunt pentru că tu eși mama mea. 
               Îți mulțumesc pentru că nu sunt flămând. 
               Îți mulțumesc pentru că nu am haine rupte și murdare. 
               Îți mulțumesc pentru că nu dorm în frig. 
               Îți mulțumesc pentru că nu umblu desculț. 
               Îți mulțumesc pentru că nu duc lipsă de nimic. 
               Îți mulțumesc pentru că nu  m-ai abandonat, așa cum fac multe mame cu copii lor."

Timp grăbit

Am să înghet fiecare moment petrecut cu tine și am să mă întorc în timp ori de câte ori îmi va fi dor. Pentru că știu c-am să-ți duc dorul într-o bună zi. Am să conserv fiecare zâmbet de-al tău ca să-mi alin durerea ce o să apese peste inima mea și atunci când vreau să-ți simt sufletul aproape o să-mi pun în buzunarul de la piept, buchețelul de flori de câmp pe care mi l-ai oferit în primăvara în care te-am cunoscut.
Momentele cu tine mamă, am să le păstrez ca pe o comoară. N-am să las pe nimeni să pășească pe tărâmul copilăriei mele și să deranjeze liniștea ce o aveam atunci când mă țineai în brațe. Am să mă întorc în fiecare seară să-mi iau sărutul pe frunte care îmi făcea somnul atât de liniștit.
Brațele tale care mă ridicau spre cer, în timp ce eu mă prefăceam într-un avion ce străbătea întreaga lume, acele clipe cu tine tată, am să le încui într-un sertar pe care o să-l deschid atunci când îmi va fi dor de privirea ta care mă urmărea cum visez și cresc spre omul ce am ajuns astăzi.
Poveștile tale bunico, am să le așez pe raftul de sus a dulapului, așa cum așezai tu dulciurile ca să nu ajung la ele. N-am să le las acolo, ci am să savurez fiecare aventură şi final fericit aşa cum o făceam la vârsta la care pe lista dificultăţilor mele era trecut legatul şireturilor.
Dar timpul în goana lui spre veşnicie nu mi-a lăsat decât un sac plin cu amintiri şi mă hrănesc din el dându-mi seama că nimic nu e pentru totdeauna. În forma lui ciudată, n-am să-i fiu nemulţumitoare, mi-a oferit ocazia să zămbesc, să-mi şterg obrajii de lacrimi, să iubesc, să iert, să uit, să sper, să cred, să lupt, să visez, să mă opresc din alergat şi să mulţumesc.