Oricum

"Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
 Iartă-i, oricum!
 Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
 Fii bun, oricum!
 Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
 Caută succesul, oricum!
 Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
 Fii cinstit şi sincer, oricum!
 Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
 Construieşte, oricum!
 Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
 Fii fericit, oricum!
 Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
 Fă bine, oricum!
 Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
 Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!
 La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum."
                                                                                             Maica Tereza

Rolul femeii in societate:

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani.... Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa, un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blogul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.
Femeia motorul societatii!

  Un tânăr intelept se plimba odată alături de un intelept mai în vârsta printr-o gradină cu trandafiri, mărturisindu-i acestuia din urma ca nu prea ştie care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el să facă în viaţă. Inteleptul cu experienţă s-a îndreptat spre un tufiş de trandafiri, a rupt un boboc şi i l-a dat tânărului, rugându-l să-l desfacă, fără a rupe însă nici o petală! Neîntelegând ce legatură poate să existe între un boboc de trandafir şi voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tânarul l-a privit întrebător, dar din respect faţă de batran, a încercat să desfacă bobocul. Zădarnică şi tristă încercare! Foarte curând si-a dat seama că nu are cum să “înflorească” trandafirul fără a-i distruge petalele catifelate. Batranul intelept i-a spus atunci cu blândeţe în glas: “Daca nici măcar un boboc de trandafir nu putem desface cu mâinile noastre fără a-i nimici frumuseţea, cum ne putem închipui că am avea înţelepciunea de a ne înţelege de la bun început întreaga viaţă? Dumnezeu a creat floarea şi tot El o face sa înflorească. În mâinile mele trandafirul moare. Mă voi încrede, aşadar, în călăuzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din călătoria pribegiei mele pe acest pământ. Singur Tatăl ceresc ştie şi cunoaşte calea ce-mi sta înainte. Mă voi încrede în El, în înţelepciunea Lui de a depăna momentele din viaţa mea, unul câte unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una câte una.”

Îți mulțumesc

De 8 martie, un copil vine acasă de la școală și ca în fiecare zi, mama îl întreabă cum a fost, dacă a luat vreo notă și dacă a fost cuminte. Micuțul școlărel scoate din buzunarul mic al ghiozdanului o foaie cu multe flori colorate și cu un scris stângaci "La mulți ani mămico!" I-o dă mamei în timp ce-i spune "aceasta e felicitarea ta de ziua mamei. "; după care pleacă cu pași mici și grăbiți în camera lui.
                          " Dragă mami, doamna învățătoare a spus să îți mulțumesc pentru toate lucrurile care sunt datorită ție. Eu vreau să îți mulțumesc pentru toate lucrurile care nu sunt pentru că tu eși mama mea. 
               Îți mulțumesc pentru că nu sunt flămând. 
               Îți mulțumesc pentru că nu am haine rupte și murdare. 
               Îți mulțumesc pentru că nu dorm în frig. 
               Îți mulțumesc pentru că nu umblu desculț. 
               Îți mulțumesc pentru că nu duc lipsă de nimic. 
               Îți mulțumesc pentru că nu  m-ai abandonat, așa cum fac multe mame cu copii lor."

Timp grăbit

Am să înghet fiecare moment petrecut cu tine și am să mă întorc în timp ori de câte ori îmi va fi dor. Pentru că știu c-am să-ți duc dorul într-o bună zi. Am să conserv fiecare zâmbet de-al tău ca să-mi alin durerea ce o să apese peste inima mea și atunci când vreau să-ți simt sufletul aproape o să-mi pun în buzunarul de la piept, buchețelul de flori de câmp pe care mi l-ai oferit în primăvara în care te-am cunoscut.
Momentele cu tine mamă, am să le păstrez ca pe o comoară. N-am să las pe nimeni să pășească pe tărâmul copilăriei mele și să deranjeze liniștea ce o aveam atunci când mă țineai în brațe. Am să mă întorc în fiecare seară să-mi iau sărutul pe frunte care îmi făcea somnul atât de liniștit.
Brațele tale care mă ridicau spre cer, în timp ce eu mă prefăceam într-un avion ce străbătea întreaga lume, acele clipe cu tine tată, am să le încui într-un sertar pe care o să-l deschid atunci când îmi va fi dor de privirea ta care mă urmărea cum visez și cresc spre omul ce am ajuns astăzi.
Poveștile tale bunico, am să le așez pe raftul de sus a dulapului, așa cum așezai tu dulciurile ca să nu ajung la ele. N-am să le las acolo, ci am să savurez fiecare aventură şi final fericit aşa cum o făceam la vârsta la care pe lista dificultăţilor mele era trecut legatul şireturilor.
Dar timpul în goana lui spre veşnicie nu mi-a lăsat decât un sac plin cu amintiri şi mă hrănesc din el dându-mi seama că nimic nu e pentru totdeauna. În forma lui ciudată, n-am să-i fiu nemulţumitoare, mi-a oferit ocazia să zămbesc, să-mi şterg obrajii de lacrimi, să iubesc, să iert, să uit, să sper, să cred, să lupt, să visez, să mă opresc din alergat şi să mulţumesc.

 Poate nu ai crezut că 

-în fiecare zi poți să-ți faci prilej de zâmbit sau de plâns, depinde de tine ce alegi

-visele se pot nărui și promisiunile se pot pierde

-oamenii îți pot înșela încrederea

-prieteni nu îți sunt toți cei care îți zâmbesc frumos

-cuvintele pot răni

-peste oameni frumoși poți da pe unde nu te aștepți

-clipele trec și nu te mai întalnești vreodată cu ele

-chiar și cei pe care îi iubești te pot răni

-depinde de tine ce alegi să faci cu viața ta

-toate se plătesc 

-dimensiunea succesului tău este măsurată de puterea dorinței tale

-nu vei câștiga nimic răzbunându-te 

-nu vei înțelegea niciodată durerea ce o simte cel de lângă tine până nu treci prin valea dureroasă prin care a trecut și el

-faptele rele pot lăsa răni adânci în viața celor de lângă tine

-nu poți plăti cu vorbe datoriile

-poți ajuta un om căzut la pâmânt fără să te coste prea mult 

-copilăria este un cadou pe care îl primești o dată în viață

-orice om poate greși

-drumul nu se oprește în locul unde ai căzut

-în fiecare om strălucește un soare, important este să-l lași să ardă

Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.
        
                                                                                                                               Mahatma Gandhi