Îți mulțumesc

De 8 martie, un copil vine acasă de la școală și ca în fiecare zi, mama îl întreabă cum a fost, dacă a luat vreo notă și dacă a fost cuminte. Micuțul școlărel scoate din buzunarul mic al ghiozdanului o foaie cu multe flori colorate și cu un scris stângaci "La mulți ani mămico!" I-o dă mamei în timp ce-i spune "aceasta e felicitarea ta de ziua mamei. "; după care pleacă cu pași mici și grăbiți în camera lui.
                          " Dragă mami, doamna învățătoare a spus să îți mulțumesc pentru toate lucrurile care sunt datorită ție. Eu vreau să îți mulțumesc pentru toate lucrurile care nu sunt pentru că tu eși mama mea. 
               Îți mulțumesc pentru că nu sunt flămând. 
               Îți mulțumesc pentru că nu am haine rupte și murdare. 
               Îți mulțumesc pentru că nu dorm în frig. 
               Îți mulțumesc pentru că nu umblu desculț. 
               Îți mulțumesc pentru că nu duc lipsă de nimic. 
               Îți mulțumesc pentru că nu  m-ai abandonat, așa cum fac multe mame cu copii lor."

Timp grăbit

Am să înghet fiecare moment petrecut cu tine și am să mă întorc în timp ori de câte ori îmi va fi dor. Pentru că știu c-am să-ți duc dorul într-o bună zi. Am să conserv fiecare zâmbet de-al tău ca să-mi alin durerea ce o să apese peste inima mea și atunci când vreau să-ți simt sufletul aproape o să-mi pun în buzunarul de la piept, buchețelul de flori de câmp pe care mi l-ai oferit în primăvara în care te-am cunoscut.
Momentele cu tine mamă, am să le păstrez ca pe o comoară. N-am să las pe nimeni să pășească pe tărâmul copilăriei mele și să deranjeze liniștea ce o aveam atunci când mă țineai în brațe. Am să mă întorc în fiecare seară să-mi iau sărutul pe frunte care îmi făcea somnul atât de liniștit.
Brațele tale care mă ridicau spre cer, în timp ce eu mă prefăceam într-un avion ce străbătea întreaga lume, acele clipe cu tine tată, am să le încui într-un sertar pe care o să-l deschid atunci când îmi va fi dor de privirea ta care mă urmărea cum visez și cresc spre omul ce am ajuns astăzi.
Poveștile tale bunico, am să le așez pe raftul de sus a dulapului, așa cum așezai tu dulciurile ca să nu ajung la ele. N-am să le las acolo, ci am să savurez fiecare aventură şi final fericit aşa cum o făceam la vârsta la care pe lista dificultăţilor mele era trecut legatul şireturilor.
Dar timpul în goana lui spre veşnicie nu mi-a lăsat decât un sac plin cu amintiri şi mă hrănesc din el dându-mi seama că nimic nu e pentru totdeauna. În forma lui ciudată, n-am să-i fiu nemulţumitoare, mi-a oferit ocazia să zămbesc, să-mi şterg obrajii de lacrimi, să iubesc, să iert, să uit, să sper, să cred, să lupt, să visez, să mă opresc din alergat şi să mulţumesc.

 Poate nu ai crezut că 

-în fiecare zi poți să-ți faci prilej de zâmbit sau de plâns, depinde de tine ce alegi

-visele se pot nărui și promisiunile se pot pierde

-oamenii îți pot înșela încrederea

-prieteni nu îți sunt toți cei care îți zâmbesc frumos

-cuvintele pot răni

-peste oameni frumoși poți da pe unde nu te aștepți

-clipele trec și nu te mai întalnești vreodată cu ele

-chiar și cei pe care îi iubești te pot răni

-depinde de tine ce alegi să faci cu viața ta

-toate se plătesc 

-dimensiunea succesului tău este măsurată de puterea dorinței tale

-nu vei câștiga nimic răzbunându-te 

-nu vei înțelegea niciodată durerea ce o simte cel de lângă tine până nu treci prin valea dureroasă prin care a trecut și el

-faptele rele pot lăsa răni adânci în viața celor de lângă tine

-nu poți plăti cu vorbe datoriile

-poți ajuta un om căzut la pâmânt fără să te coste prea mult 

-copilăria este un cadou pe care îl primești o dată în viață

-orice om poate greși

-drumul nu se oprește în locul unde ai căzut

-în fiecare om strălucește un soare, important este să-l lași să ardă

Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:
- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.
        
                                                                                                                               Mahatma Gandhi

Psalm

 Drumirile mele șerpuinde  

 Nu duc nicăieri. 

 Cele mai importante vorbe ale mele  

 Se numesc tăceri.  

 Timpul meu de mâine se îndreaptă spre ieri.  

 Când aștept, secundele mi se opresc.  

 Visele-mi dorm pe la colțuri de străzi 

 Și gândurile mele cerșesc.  

 Unde să mă duc, Doamne, dacă nu la tine? 

 Dacă nu Tu, atunci cine 

 Să-mi spună o vorbă de bine? 

 Și chiar dacă aș sta într-un palat 

 Cu gândurile și visele mele,  

 Și chiar dacă aș putea să ajung la stele 

 Să-mi fac curcubee din ele... 

 Chiar dacă ar fi al meu soarele 

 Ploile, vânturile,  

 Chiar dacă lumina m-ar iubi,  

 Eu tot la Tine aș veni. 

 Aș veni la Tine, cum vin acum. 

 Să-mi caut un timp,  

 Să-mi caut un drum.  

 Fiindcă vezi Tu, Doamne,  

 Timpul meu de mâine  

 Se îndreaptă spre ieri 

 Și drumurile mele șerpuinde, 

 Nu duc nicăieri. 

                                                      A.U

Care este definitia vietii?

      Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani…     dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată. 

                                                                                                                            – Maica Teresa

Ai sa-mi spui ca valoarea omului nu sta in greutatea buzunarelor sale, ca sufletul este cel evaluat atunci cand vine vorba de apreciere. Si am sa te contrazic. Defapt nu am sa o fac eu ci faptele multora din jurul tau.
Ne lasam pacaliti de masti imbibate in sclipici crezand ca sufletele sunt cele care stralucesc. Privim in iluzoriu spre cei din jurul nostru asteptand sa reactioneze altfel decat o faceau pana acum. Iti izbesti speranta de pereti ancorati in minciuni si ramai dezamagit de excesul de fals ce te inconjoara. Si asta pentru ca ai crezut orbeste ca omul reflecta din interior spre exterior. La acest capitol, orbii au de castigat, ei nu se lasa inselati de zambete false si masti bine sculptate. Ei o sa-ti priveasca sufletul cum zambeste si o sa asculte in tacere izvorul ce curge din inima ta stiind sa aprecieze un susur de apa curata ce curge dintr-un suflet cu adevarat valoros. Poate o sa orbim si noi intr-o zi in fata iluzilor si vom invata sa privim dincolo de cortina, astfel vom vedea adevaratul spectacol ce se da in interiorul artistului.