Am să înghet fiecare moment petrecut cu tine și am să mă întorc în timp ori de câte ori îmi va fi dor. Pentru că știu c-am să-ți duc dorul într-o bună zi. Am să conserv fiecare zâmbet de-al tău ca să-mi alin durerea ce o să apese peste inima mea și atunci când vreau să-ți simt sufletul aproape o să-mi pun în buzunarul de la piept, buchețelul de flori de câmp pe care mi l-ai oferit în primăvara în care te-am cunoscut.
Momentele cu tine mamă, am să le păstrez ca pe o comoară. N-am să las pe nimeni să pășească pe tărâmul copilăriei mele și să deranjeze liniștea ce o aveam atunci când mă țineai în brațe. Am să mă întorc în fiecare seară să-mi iau sărutul pe frunte care îmi făcea somnul atât de liniștit.
Brațele tale care mă ridicau spre cer, în timp ce eu mă prefăceam într-un avion ce străbătea întreaga lume, acele clipe cu tine tată, am să le încui într-un sertar pe care o să-l deschid atunci când îmi va fi dor de privirea ta care mă urmărea cum visez și cresc spre omul ce am ajuns astăzi.
Poveștile tale bunico, am să le așez pe raftul de sus a dulapului, așa cum așezai tu dulciurile ca să nu ajung la ele. N-am să le las acolo, ci am să savurez fiecare aventură şi final fericit aşa cum o făceam la vârsta la care pe lista dificultăţilor mele era trecut legatul şireturilor.
Dar timpul în goana lui spre veşnicie nu mi-a lăsat decât un sac plin cu amintiri şi mă hrănesc din el dându-mi seama că nimic nu e pentru totdeauna. În forma lui ciudată, n-am să-i fiu nemulţumitoare, mi-a oferit ocazia să zămbesc, să-mi şterg obrajii de lacrimi, să iubesc, să iert, să uit, să sper, să cred, să lupt, să visez, să mă opresc din alergat şi să mulţumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu