♥ 

Cu lacrimi în ochi, soția îi făcea cu mâna soțului care era în tren, până când acesta nu se mai văzuse. După câțiva pași, lângă ea apăru o tânără. -Sunt grele despărțirile, am simțit și eu acest lucru. 

Femeia zâmbi. - Da, sunt grele. 

-Pot să vă însoțesc până acasa?

Deși știa că tânăra locuia în apropiere, femeia fusese puțin mirată de întrebarea pusă. Fără să știe însă ce lecție de viață urma să primească. 

Tânăra se apropie puțin mai mult. - Eram căsătorită de 3 luni și totul era ca într-un basm. Soțul meu era aviator și când pleca de acasă îmi spunea întotdeauna "Ne vedem curând, iar dacă nu, ne vedem acasă în Cer", iar apoi mă săruta pe frunte, lucrul acesta mă liniștea cel mai mult. Insă a venit o zi în care am primit ultimul sărut pe frunte. Nu credeam că va fi atât de curând. Priveam în jur și nu mai vedeam nimic, mă simțeam de parcă m-aș fi pierdut într-un labirint al durerii care nu avea să se mai sfârșească vreodată. Dar mi-a lăsat ceva, o comoară. Tânăra își șterse lacrimile și fața parcă i se însenina când vorbea de acea "comoară" -Are acum 3 ani și când îl întreb ce vrea să se facă când va fi mare, îmi spune ,,aviator, ca și tata,,  E greu pentru mine să-l aud spunând asta, dar îmi umple inima de dragoste în același timp.Nădejdea că va veni o zi în care vom fi din nou împreună , atunci când Dumnezeu va hotărâ să mă ducă și pe mine acasă și acolo îmi voi primi sărutul pe frunte, care cândva îmi aducea atâta liniște, îmi dă putere. Înțelegeți? E grea despărțirea. 

Femeia vedea în ochii tinerei durere, dar și o nemărginită dragoste. Acum înțelegea că despărțirea e dureroasă, dar nu și pentru cei care au un "Veșnic Acasă".